Adolescentii mileniului trei.

In ultimii ani am traversat o perioada de schimbari profunde, interioare, care ne solicita pe fiecare, indiferent de varsta. Urmeaza sa mai lucram la acest proces interior, mai intens decat in oricare alta perioada de evolutie a lumii noastre, inca cel putin opt-zece ani, timp in care reasezam baza existentei noastre pe un nivel nou de constiinta.

Adolescentii sunt copiii mileniului trei, structurati pe alte repere decat am fost noi obisnuiti sa functionam. Au nevoie de ajutorul nostru si de intelegerea maxima pe care le-o putem oferi.
In acelasi timp, ei ne ofera lectia adaptarii la noua lume pe care o construim cu totii.
Colaborand constructiv cu acesti tineri, ne va fi tuturor mai usor sa traversam vremurile prezentului.

O discutie cu Maura Anghel, care s-a concretizat intr-un articol publicat in ziarul "Evenimentul" - Regional al Moldovei:

"Una dintre cele mai importante perioade din viaţa unui adult, o etapă ce face legătura între copilărie şi perioada adultă. Pentru unii tineri, perioada este destul de dificilă şi este caracterizată prin presiuni ce pot avea consecinţe nu foarte plăcute, una fiind o stimă de sine scăzută ce va împiedica dezvoltarea armonioasă. Pe seama traumelor din adolescenţă se pot pune, mai târziu, şi eşecurile din carieră sau din viaţa personală

Adolescenţa este momentul în care ne stabilim identitatea, în care apar schimbări fizice, apar primele planuri de viitor şi primele semne ale viitoare cariere. Tot acum apar şi primele sentimente de nemulţumire legate de propria persoană, ce pot genera conflicte în încercarea de acceptare a unei noi imagini.

Adolescenţii îşi rezolvă propriile lor crize
Presiunile psihologice sunt des întâlnite şi dacă nu sunt corect gestionate pot avea consecinţe foarte neplăcute pentru adultul de mai târziu. De multe ori dorinţele tinerilor sunt cu totul altele decât cele ale părinţilor şi de aici apar conflictele. Vorbim aşadar despre tineri rebeli, despre răzvrătiri, despre neînţelegeri care ar putea fi foarte bine evitate dacă ar exista o comunicare corectă. Asta înseamnă ca adultul să-l asculte pe adolescent, să-i înţeleagă frământările, să-i accepte poziţia şi împreună să găsească o cale de dialog.

„Noi, ca părinţi, nu prea rezolvăm nimic, de fapt. Adolescenţii îşi rezolvă propriile lor crize iar noi, părinţii, suntem prin preajmă şi eventual mai rezolvăm câte ceva din restanţele noastre văzând cum îşi gestionează ei experienţele. Acest lucru se întâmplă în cazul fericit în care părintele are mintea suficient de deschisă. Cel mai important lucru ar fi să încurajăm adolescentul să-şi urmeze imboldul de a cerceta. Să-l ajutăm să-şi găsească propriile răspunsuri, să nu i le oferim pe ale noastre şi să facem noi efortul de a le accepta şi chiar de a le înţelege pe ale lui. Apoi să rămânem aproape, pe post de observator şi să-l ajutăm să-şi menţină cursul, eventual fără să vadă că facem asta”, a explicat Ana Gabriela Tăutu, consultant de dezvoltare personală."

Va invitam sa cititi articolul intreg, publicat in ziarul "Evenimentul" - Regional al Moldovei :

Comunicarea cu adolescentii 

Intre timp, FOLOSITI-VA Lumina :)

Spor si succes !

Va invitam in comunitatea Astro Mercur (www,astromercur.ro)