Arhetipul Lilith

            Gabriela Dima  -  Astrologie  cu  MINERVA

 

Tema prezentata in cadrul

Simpozionului naţional de astrologie  Ritmuri Astrale, 

Echinoctiul de toamna 2013, Iaşi.

               Ca să putem vorbi despre arhetipul lui Lilith, să ne uităm mai întâi, la ceea ce acoperă această poveste dincolo de îndemnul de a face parte, conform regulilor instituite, dintr-o anumită societate. În timp ce mitul este versiunea socială adaptată după o poveste care a circulat deschis, am putea spune că arhetipul este un fel de software de bază conform căruia fiecare dintre noi acţionează  sau, cel puţin, la care are acces ca parte dintr-o colectivitate legată prin povestea în sine.

Arhetipul este disponibil în fiecare dintre noi deoarece suntem o conexiune constantă la inconștientul colectiv. Aceste conexiuni nu sunt altceva decât miturile cu care trăim, care nu au nimic de-a face cu creatorul de artă, dar care au modelat cutumele de-a lungul timpului, le-au adaptat propriilor nevoi şi care ne învaţă cum să trăim în lumea pe care am creat-o pentru noi înșine. Prin urmare, arhetipul ne leagă unul de celălalt și exprimă, cel mai aproape de adevăr, cine suntem cu adevarat ca oameni.

Fiecare mit vorbeşte despre cum ar trebui să ne comportăm, să acţionăm sau să respectăm ordinea firească a lucrurilor şi să avem succes în contextul cultural şi social în care trăim. Arhetipul descrie o parte din cine suntem noi, precum şi mediul şi felul în care suntem înclinaţi să trăim noi înșine. Dacă învăţăm mai întâi să vizualizăm un mit și abia apoi să-l repovestim, ne conectăm la cine suntem în interiorul nostru. Procesul ne permite să dăm deoparte așteptările, adânc înrădăcinate, pe care societatea le-a cultivat în fiecare dintre noi şi să decelăm între ceea ce este poveste şi ceea ce este realitate.

Ne putem simți rușinaţi sau vinovați pentru că am trăit un proces arhetipal, care diferă de la mit la altul, dar este de așteptat să se întâmple toate acestea pentru a găsi un răspuns cu privire la viața noastră, la reacţiile, deciziile sau renunţările noastre. Cu toate acestea, mulți dintre noi nu găsesc în miturile pe care le au la-îndemână, viaţa aşa cum este simplă și fără complicații, în alb sau negru, cu bune şi rele, pentru că suntem profund ancoraţi în cultura în care am fost formaţi şi în mediul din care facem parte.

Când coborâm în lumea noastră interioară căutăm să înţelegem, să ajungem la acel adevăr de care avem nevoie şi  găsim nu doar o întreagă paletă de griuri minunate, ci şi alte culori care fac trecerea de la negru la alb. Atunci când vrem să vedem diferența dintre mit și arhetip, nu avem parte de linişte interioară ci căutăm să ne desprindem din înrădăcinarea obişnuinţelor, din fixitaea tabieturilor şi a obiceiurile, de fapt, încercăm să găsim DRUMUL către adevăr. Este ca şi cum am dezghioca, văl cu văl, realitatea subiectivă învăluită în problemele, dorinţele, aşteptările, acţiunile noastre ca să o transformăm într-o realitate obiectivă.

Aceasta este o posibilitate şi mai mare de auto-responsabilizare, dar mult mai important, este un spațiu de a ne accepta și a ne iubi pe noi. Ca să fii diferit de cei care te înconjoară, este foarte dificil. Astăzi nu pare să mai fie o problemă de ordin social, dar în mare parte, privind doar în istorie, a fi diferit nu este privit cu ochi buni, mai ales, atunci când vine vorba despre propriile opinii. A fi altfel decât ceilalţi trebuia evitat, dacă nu riscai să fii nevoit să părăşeşti cetatea pe ascuns – cum a făcut-o dese ori Leonardo da Vinci, de exemplu, numele tău să fie trecut pe o listă neagră – să ne gândim doar la Galilei sau la Giordano Bruno ori la Copernic, obligaţi să-şi renege crezul, ştiinţa sau originiea, altfel riscau să fie ucişi cât mai sinistru posibil – Bruno a sfârşit pe rug sau perioada neagră a penitenciarelor şi reeducării comuniste în România. Întregul fenomen a fost circumscris naturii arhetipale ale lui Lilith sau Lunii Neagre cum i se mai spune.

Transmiterea culturală a mitului Lilith ne-a lăsat o plajă largă de opţiuni, dar mulţi dintre noi nu doresc sau nu pot să se iubească pe sine aşa cum o cere Lilith. Unii dintre noi o fac si apoi descoperă surprinşi ca nu mai sunt ca înainte, alții se întreabă dacă ar trebui să dăm importanţă laturii noastre instinctive, sălbatice, de ce uneori ne simţim sfâșiaţi între realitatea interioară și realitatea exterioară, prescriptivă, care ne spune cine ar trebui să fim.

Cred că nu mai putem evita confruntarea cu noi înşine decât iubind şi această latură instinctivă şi sălbatică cum o numim. Implicațiile modifică relația noastră cu femininul şi masculinul natural, includ modul în care concepem și chiar interacționăm cu influxurile acesteia, mai pe româneşte spus, să o stăpânim noi pe Lilith şi nu ea pe noi, iar pe de altă parte să conştientizăm că Lilith deține cheia pentru capacitatea noastră de a ne adapta, de a continua şi de a trăi. Spun asta, la acest început de mileniu când fiecare dintre noi este provocat să se cureţe efectiv de resturile emoționale și energetice ale Trecutului.

Mergând pe firul procesului de separare a mitului de arhetip, ca în orice poveste mitologică, vom vedea destul de rapid că acesta face apel la capacitatea noastră, de fapt, de a porni pe drumul lung al descoperirii sinelui pentru a deschide uşa propriei acceptări şi care conduce, inevitabil, la iubirea de sine. Dar nu putem porni la acest drum dacă nu acceptăm ideea că trebuie să ne întoarcem la Instinct.

Când vorbesc despre latura sălbatică, acel nu stiu ce m-a facut sa-mi pierd mintile, legat de Lilith, vreau să vă gândiţi la instinct. Eu definesc instinctul drept o chimie personală,  deoarece reacţiile în interiorul nostru sunt viscerale. Instinctul este un aspect de bază a energiei lui Lilith și stă la baza a tot ceea ce putem spune despre ea și arhetipul ei din propria experienţă.  Atunci când vorbim despre sănătate, Lilith ascultă de ce îi spune instinctul ei (a se citi poziţia în tema natală şi aspectele din tranzit, mai ales). În fiecare aspect al vieţii putem găsi informaţii despre ea, iar mesajele sunt citibile la o privire mai atentă. Ceea ce trăim astăzi este rezultatul concepţiei patriarhale despre cine suntem, rigiditatea în gândire a evului mediu timpuriu care a făcut să ne disociem de natura noastră animalică din toate punctele de vedere. Gândirea epocii a avut  drept scop controlul absolut, să reducă totul la o viziune previzibilă şi predictibilă. Dacă oamenii şi-ar conştientiza latura instinctuală a fiinţei ca atare, nu ar mai putea fii controlaţi, ideea este că fiinţa raţională este mai uşor controlabilă dacă  este încurajată să-şi nege latura instinctuală în favoarea a ceea ce este raţiune şi controlabil decât să se bazeze pe instinct fapt care este aproape imposibil de controlat. Chiar dacă unii dintre noi sunt conştienţi de latura instinctuală şi apreciază cel puțin câteva dintre modalitățile de normalizare a structurilor sociale, ar fi imposibil să-şi valorifice această calitate deoarece conștiința maselor este axată pe a forma colectivăţi, a emite normative şi legi, a crea un monolit uşor de manipulat.

Structura socială trebuie să cuprindă cât mai mulți oameni posibil, din cât mai multe categorii sociale, iar atenţia lor este polarizată pe activitatea partidelor politice, indivizii rezonând după propriile criterii şi afinităţi cu ideologia unuia sau ale altuia, deloc unitar, împotriva climatului dominat de gândirea și de politica publică. Pentru mulți dintre cei care se conectează la latura lor instinctivă însă, abordarea sănătoasă și conștientă a energiei lui Lilith, face să li se pară dezgustător jocul politic polarizat de interese egoiste și nu acceptă să facă jocul politicii de faţadă.

Partea instinctivă din noi nu-și nu este raţională, nu are logică și nu este dispusă să-și petreacă timpul dezbătând probleme sociale sau angajarea într-o retorică calomnioasă menită să întârzie evenimentele care arata progresul. Acestă parte din noi, ca parte esențială a ființei umane, ne învață să facem ceea ce contează cu adevărat, direct, tranşant nu să pierdem timpul tatonând terenul sau experimentând, ne arată ceea ce este necesar pentru a supraviețui, ceea ce ne aduce împlinire și bucurie, cum putem menține activă conexiunea conștientă cu natura noastră interioară dar și să ne regăsim pe noi înșine ca nişte extensii ale naturii.

Mintea noatră este complexă şi toţi ştim acest lucru pentru că toţi trăim drama zilei de mâine. Dacă ne conectăm cu energia sălbatică a lui Lilith lucrurile nu vor deveni simple – dar nici nu vom rămâne încartiruiţi în structuri sociale monolit şi nici nu vom deveni sălbatici în sensul de temut al cuvântului! Sinele nostru personal trebuie să-şi asume latura instinctuală ca extensie a naturii, cum spuneam mai sus, pe de o parte, iar pe de alta, să permită înţelepciunii dobândite să ne ghideze pentru ceea ce urmează să se întâmple în această etapă a evoluţiei coletive şi individuale.