Astrologie şi Kabbala - un alt mod de abordare a planetelor din astrologie

Firicel Ciarnău,   Scoala de astrologie Fidelia.

Tema prezentata in cadrul

Simpozionului naţional de astrologie  Ritmuri Astrale, 

Echinoctiul de toamna 2013, Iaşi.

                Ne-am obişnuit să operăm cu elementele din astrologie fără să ne întrebăm de ce funcţionează, cum funcţionează, dacă nu cumva în spatele principalelor elemente - semne zodiacale şi planete - stau altele, de altă natură. Considerăm că elementele din astrologie nu sunt doar nişte obiecte astronomice fără viaţă ce emit unde (vibraţii) de o anumită frecvenţă sau porţiuni de cer fără nicio semnificaţie. Poate în spatele lor stau entităţi spirituale de o măreţie şi putere de neimaginat.

                Vom face, pe scurt, o paralelă între planetele din astrologie şi Ierarhiile spirituale ce apar în Arborele sefirotic din Kabbala. În acest fel vom înţelege mai bine bazele spirituale ale astrologiei, vom înţelege de ce planetele nu trebuie văzute doar ca nişte corpuri cereşti fără viaţă şi mai ales de ce au influenţă asupra noastră.

                A înţelege Kabbala doar prin simplul studiu este imposibil, pentru că are mai multe înţelesuri, acţionează în şapte dimensiuni. Astfel, primul nivel ar fi înţelegerea sensului brut al cuvintelor, care se află la îndemâna oricui. Dar Biblia şi implicit Kabbala, sunt scrise mai mult metaforic, sensurile profunde descoperindu-se în spatele metaforelor respective.

                Spre exemplu, astrologia este o ştiinţă ce ţine de dimensiunea a patra şi de aceea nu este înţeleasă de către materialişti, iar cei care se ocupă doar de tehnologia astrologiei (calcule seci sau învăţarea aproape pe de rost a unor interpretări făcute de alţii), pierd chiar esenţa ei şi atunci se cheamă că fac orice dar nu astrologie. Alchimia şi manipularea energiilor subtile ţin de a cincea şi a şasea dimensiune, iar dimensiunea a şaptea, la care ajung iniţiaţii, este materializarea fără suport fizic şi stăpânirea tuturor fenomenelor naturale sau sociale, deci stăpânirea planului fizic.

             

   Referire la cele zece sefirot (numere, cifre) se găseşte în prima parte a Sefer Yetsira, iar partea a doua tratează despre cele 22 de consoane, deci în total “cele 32 de căi miraculoase prin care Dumnezeu a înfăptuit Creaţia”. Aceste căi apar simbolizate grafic în Arborele Sefirotic. Vom observa că s-a folosit termenul de sefirot în loc de cel uzual “misparim”, chiar pentru a indica faptul că nu este vorba de cifre obişnuite ci de numere ca principii metafizice ale Creaţiei.

Arborele Sefirotic prezintă şi o succesiune a regnurilor superioare omului, deci a Ierarhiilor spirituale. Planetele şi semnele zodiacului sunt entităţi superioare omului, care au contribuit la formarea lui şi care acum ajută şi supraveghează bunul mers al acestuia în planul fizic. Să le amintim pe rând şi în acest fel vom înţelege încetul cu încetul ce este de fapt astrologia.

Serafimii

(Neptun)

                Ei sunt Spiritele Dragostei Universale. De altfel, numele lor vine din cuvântul Saraph, care înseamnă ardere şi ardoare în stare pură, ceea ce ne duce cu gândul la dragostea universală, la Iubire. Ei sunt cel mai aproape de Divinitate, în acest fel preluând de la aceasta ţelurile şi arhetipul cosmosului, a planului divin şi au grijă ca acesta să fie transpus în fapte. La nivel cosmic vorbind, ei sunt cei care fac legăturile de la un sistem solar la altul, pun de acord între ele mişcările şi evoluţiile sistemelor solare şi, în acest fel, al galaxiilor.

                Au o contraparte fizică, manifestată prin existenţa planetei Neptun. De aceea această planetă în astrologie este considerată ca planetă a dragostei universale, octavă superioară a dragostei simple, terestre, reprezentată prin Venus. În plus, Neptun este planeta care se ocupă cu tot ce este înălţător spiritual, deci este şi un agent a tot ce înseamnă progres spiritual al omenirii.

Heruvimii

(Uranus, Zodiac)

                Ei sunt Spiritele Armoniei. Mai înseamnă revărsare de înţelepciune, mulţimea cunoştinţei. Sunt la rangul de jertfitori cosmici. Deja aceştia nu mai acţionează decât în particular, în sistemul nostru planetar, sub forma zodiilor. Prin ei, Dumnezeu împarte raze într-un mod impersonal şi universal.

                Ei se manifestă în mod direct prin semnele zodiacale. Mai precis, sunt patru grupe mari de Heruvimi, fiecare având câte două aripi întinse lateral şi în acest fel avem în total 12 semne zodiacale. Cei patru Heruvimi sunt semnele fixe, aripile din stânga sunt semnele cardinale (Berbec, Rac, Balanţa, Capricorn), iar cele din dreapta sunt semnele mobile (Gemeni, Fecioara, Săgetător, Peşti). Acestea corespund cu imaginile pe care le-a văzut Ezechiel în viziunile sale (capete de leu, taur, om şi vultur – cele patru semne fixe: Leu, Taur, Vărsător, Scorpion sau Vultur).

                Chiar dacă ei de fapt se manifestă prin semnele zodiacale, deci prin porţiuni de cer, şi în acest fel nu ţin de vreo sferă planetară, asemeni Serafimilor, se consideră că au totuşi şi o contraparte fizică manifestată prin existenţa planetei Uranus. Din descrierea făcută Heruvimilor, ne putem da seama că Uranus se ocupă cu tot ce înseamnă cunoaştere şi înţelepciune, deci mai mult decât intelectul şi raţiunea, reprezentate prin Mercur, deci este o octavă superioară planetei Mercur. În acest fel, Uranus se mai ocupă cu tot ce înseamnă fenomen paranormal, mister, sau mai bine spus cu tot ce poate incita mintea omenească la a gândi mai mult, a cerceta, a cunoaşte, cu tot ce este nou în ştiinţă şi în tehnică, cu tot ce este nonconformism.

Tronurile

(Saturn)

                Spirite ale Voinţei, ele mai pot fi caracterizate ca neclintire şi constanţă.

                Contrapartea fizică a Tronurilor ar fi planeta Saturn. Planeta Saturn este un fel de “procuror”, cel care strânge faptele pentru a urmări evoluţia noastră. Pare a fi în acest fel o planetă dură, neiertătoare, care ne scoate în cale tot felul de probe şi ne pedepseşte dacă nu le trecem, sau dacă repetăm greşelile. Dar este, totuşi, o interpretare greşită, deoarece în spatele acestei durităţi noi trebuie să vedem de fapt un fel de grijă părintească.

Dominările

(Jupiter)

                Spirite ale Înţelepciunii, Domniile sau Kyriotetes, produc şi coordonează impulsurile primite de la Serafimi, un fel de înţelepciune asemănătoare unui fluviu de viaţă care se revarsă asupra întregii creaţii. Ele imprimă în substanţa eterului cosmic înţelepciunea lor, dar nu în mod direct oamenilor ci prin intermediul Arhanghelilor.

                Jupiter ar fi contrapartea lor fizică, el reprezentând pentru noi un fel de “judecător” al faptelor noastre, o justiţie divină în sensul bun, asemănător cu “cineva” care ne ia frumos de mânuţă, plin de jovialitate şi ne arată unde am greşit şi ce trebuie să facem, iar în plan fizic corectând greşelile noastre reflectate asupra corpului fizic, deci este un guvernator al medicinei. Jupiter este înţeleptul şi gânditorul sistemului nostru solar.

Puterile

(Marte)

                Spiritele Mişcării, altfel spus Dynamis, sunt spirite ale activităţii, ale forţei. Ele primesc de la spiritele înţelepciunii planul concret conform căreia îşi desfăşoară activitatea, îl pun în acţiune şi-l transmit mai departe Spiritelor formei care îl vor transpune în fapte. Ele reprezintă activitatea pură, se exprimă în muzica sferelor, în caracterul mobil al astralului, în pulsaţiile sângelui şi a sevei şi în tot ce înseamnă mişcare.

                Contrapartea lor fizică ar fi planeta Marte. De aceea această planetă este considerată o planetă a forţei, a mişcării, a activităţii şi, extrapolând, a războiului. Dar războiul nu reprezintă decât o schimbare generată de noi a polarităţii impulsurilor pe care ni le trimite această planetă, deci de tot ce înseamnă “zeu al războiului” nu suntem vinovaţi decât noi.

Virtuţile

(Soarele)

                Spirite ale Formei, ele sunt pătrunse de o energie, pe care o folosesc pentru a face să apară forma în lumea manifestată. Datorită lor am primit şi noi o formă în momentul în care am coborât în planul fizic. În textul biblic, mai precis în Geneză, acolo unde este vorba de Dumnezeu nu este folosit un singular ci un plural, Elohim, care nu sunt decât aceste Virtuţi. Iehova este unul din cei şapte Elohimi, care şi-a conjugat puterile cu ceilalţi din grup şi prin intermediul Lunii, în momentul în care s-au hotărât să-l facă pe om, au făcut ca acesta să poată lua o formă şi să se manifeste în planul fizic.

                Soarele este sfera lor, deci o contraparte fizică. Când egiptenii venerau Soarele (zeul Ra), iar evreii direct pe Iehova, aproape că făceau acelaşi lucru. Fiind în planul fizic, deci în lumea formelor manifestate, se închinau celor care le-au dat o formă, un trup care să găzduiască Eul cât se află în planul fizic. În astrologie Soarele reprezintă tot ce înseamnă personalitate, sau mai bine spus conştienţa existenţei în planul fizic şi a modului de manifestare aici. Este ceea ce este pentru noi manifestat în mod evident şi conştient.

Arheii

(Venus)

                Principi sau Primordiali, ei sunt Spiritele Timpului, pentru că timpul s-a născut pentru om abia în momentul în care ei au devenit conştienţi de el. De aici şi numele de Primordiali. Succesiunile perioadelor omenirii sunt de fapt corpul lor spiritual, deoarece ei guvernează epocile. Gnosticii i-au numit Eoni. Cred că de fapt “zilele” din Geneză sunt lungi perioade de timp în care guverna câte un Arheu. Arheii se mai numesc şi Spirite ale personalităţii, chiar din cauza conştienţei existenţei în timp. Ei difuzează în planul fizic, printre oameni, personalităţile marcante care ajută lumea să progreseze sau să direcţioneze omenirea în anumite sensuri. În acest fel creează Istoria. Astfel trebuie văzută acţiunea Arheilor ca, în acelaşi timp, Spirite ale timpului şi Spirite ale personalităţii.

                Planeta Venus poate fi considerată ca fiind contrapartea lor fizică. În acest fel Venus este planeta care se ocupă de artă, de frumos, de emoţii, sentimente şi, în final, de dragostea pământeană, deci de trăirea efectivă în timp.

Arhanghelii

(Mercur)

                Ei sunt Spiritele Focului. Nu-i conduc direct pe oameni, ci pe Îngeri, dar sunt călăuzitorii marilor comunităţi şi a popoarelor. În acest fel, în sufletul fiecărui popor se exprimă de fapt viaţa unui Arhanghel. Corpul nostru astral este cel care le dă un punct de sprijin, deci ei îşi fac simţită prezenţa prin tot ce înseamnă conştiinţă imaginativă. Ei nu au cum să coboare în corp fizic şi nici chiar în cel eteric ci numai până la focul şi lumina astrală. Doar acolo le putem sesiza existenţa. Ei se exprimă cu predilecţie prin sistemul nostru nervos şi în fenomene spirituale luminoase. Dacă în vreun text biblic auzim de un Arhanghel care s-a coborât în plan fizic, nu poate fi vorba decât de conştiinţa imaginativă.

                Planeta Mercur este contrapartea lor fizică. Ea reprezintă astrologic intelectul, raţiunea. Am putea justifica acest lucru tocmai prin faptul că intelectul ţine în mare măsură de o astfel de conştiinţă, iar creierul face parte din sistemul nervos.

                Mercur nu are înţelepciunea lui Jupiter ci stimulează gândirea combinativă, raţionamentul, intelectul pur, oferă tot ce este cuprins în raţiunea omenească şi în capacitatea de înţelegere.

Îngerii

(Luna)

                Ei sunt Spiritele Clarobscurului, penumbrei. Corpul lor cel mai dens este cel eteric. Ei folosesc corpul eteric al omului pentru a-şi elabora conştiinţa imaginativă. Ei inspiră pe om şi îi trasează, în linii generale, drumul. Ei reprezintă amintirea integrală, adică cea care trece de această viaţă. Pentru înger, fiecare viaţă a noastră nu apare decât ca o zi dintr-o viaţă mai lungă, fără început şi fără sfârşit. În acest fel, având “în faţa sa” un fel de “hartă” completă a noastră (în genul astrogramei individuale), ne inspiră şi ne îndrumă conform unui plan foarte precis, care are ca ţel ridicarea noastră în plan spiritual, evoluţia noastră.

                Aici se întrevede rolul astrologului: face o copie, chiar şi simplistă a acelei „hărţi” şi încearcă să-i interpreteze acea informaţie deţinută de Îngeri.

                Sfera lor de acţiune este considerată Luna. De aceea Luna, chiar şi prin mişcarea ei rapidă pe cer, ne influenţează viaţa în cel mai înalt grad, ne dinamizează viaţa. Luna se comportă ca un releu ce preia de la celelalte planete „influenţele”, le amplifică, le „traduce” şi ni le oferă. Astfel se explică de ce depindem atât de mult de ciclurile lunare.

(Pluton)

                Observând că fiecare dintre Ierarhii are câte o contraparte fizică, ne întrebăm dacă nu cumva şi Divinitatea ar putea avea ca reprezentant o planetă. Şi în acest fel ne gândim la Pluto, chiar dacă nu am pus-o la început aşa cum s-ar fi cuvenit. În astrologie se foloseşte această asociere, pe care noi o acceptăm, din considerentul că nu există început şi sfârşit deci posibil ca după Serafimi şi până la Tatăl să mai existe şi alte Ierarhii necunoscute nouă, deci planetei Pluton să i se asocieze orice există mai sus de Serafimi.

                Toate acestea ar putea să conducă la concluzia că Ierarhiile, şi prin ele astrologia, sunt numai exterioare nouă, ceea ce este greşit, deoarece exteriorul este reflectarea lumii noastre interioare iar exteriorul, ca sumă a trăirilor interioare a tuturor oamenilor, ne influenţează în mod individual dar şi colectiv, deci ce naştem aceea se întoarce la noi. Am putea spune, într-un anumit sens, că de fapt toate acestea se găsesc în lumea noastră interioară, Ierarhiile spirituale ar putea fi interpretate chiar şi ca niveluri de conştiinţă, iar imaginile manifestate sunt planetele fizice şi constelaţiile zodiacale. Astrologia este o ştiinţă ce ţine de lumea noastră interioară.