Acest spatiu de lectura si conversatii este dedicat necunoscatorilor in ale astrologiei.
Sunt bineveniti insa si cei care studiaza si practica astrologia, sa ne impartaseasca din experienta lor.
Iti dorim sa readuci, constient, cunoasterea astrologica in viata ta, prin atitudinea ta deschisa si catre ceea ce nu cunosti inca,

prin gesturi simple pe care sa le faci in mod curent, prin gandul tau, care de fapt este motorul realitatii tale fizice locale.
Si nu uita! In aceasta viata, Pamantul este casa ta.

Locuinta ta este doar “zona de lucru”, spatiul in care iti organizezi munca - adica viata ta pe planeta Pamant.
Sa ne pretuim CASA si VIATA pe care o putem trai AICI, ACUM.



detalii si inscriere

detalii si inscriere
.

Ce facem ASTAZI ?


Tinem pasul cu mersul astrelor in spatiu.
Descifram influentele astrale care ating Pamantul si pe noi, oamenii, si le folosim cu intelepciunea inimii.

Acest demers nu se considera a fi un horoscop,

ci ne propunem sa analizam natura energiilor caracteristice aspectelor astrale ale zilei sau ale unei perioade de timp si
modul in care putem folosi aceste influente, integrandu-le in viata noastra de zi cu zi.
Pentru fiecare in parte este important cum aceste influente ale momentului interactioneaza cu aspectele din tema natala.
Influxurile astrale actioneaza pe o banda larga de frecvente, noi alegem daca si cum le folosim.
Este foarte importanta atitudinea noastra – ne luptam cu fluxul astral sau il lasam sa circule liber si ne plasam in locul potrivit la momentul potrivit ...?
Indiferent ce alegem sa facem, sa nu uitam ca "Astrele predispun, omul dispune".


Orice rezultat va apartine si nu poate nimeni sa-l “prezica” din moment ce voi il determinati.


vineri, 14 februarie 2014

In loc de Luna Plina :)






   Luna Plina din seara aceasta ne lanseaza intr-o faza intensa de vindecare interioara – martisorul ar trebui sa vesteasca, pe langa sosirea primaverii calendaristice si incheierea unei etape importante a acestui proces, de vindecare pe termen lung, cu derulare permanenta.

Saptamana trecuta am avut acest subiect de discutie pe forumul Astro Mercur, despre ranile de suflet si vindecarea lor, in ton cu parcurgerea de catre Venus a zonei sale de “umbra” post retrogradare.
Ce sunt ranile acestea? Cum le recunoastem ? 
Le recunoastem ?- daca le vedem ? … avem disponibilitatea de a le recunoaste ?
Suntem dispusi sa acceptam terapia prin curatare, a ranilor ? adica prin eliminarea infectiei pana dam de sangele curat ? – pana ajungem la oftatul eliberator? La eventuale lacrimi curate, recunoscute si revarsate :)

Ca sa vindeci o rana trebuie sa o cureti mai intai.
Cum cureti o rana pe inima ?
Daca acceptam sa ne privim ranile, oricat de minore ar parea, vor elibera exact durerea de care avem nevoie acum, pentru a alege “terapia” potrivita, calea prin care autoanaliza si negocierea conduc la o vindecare minima necesara pentru a merge mai departe.

Este posibil sa intram intr-o perioada de terapie intensiva, pe faza de descrestere a Lunii care urmeaza. Asta ar putea insemna sa ne zdrelim genunchii orgoliului, iar ghizii nostri ne vor privi cu ingaduinta si cu increderea ca le vom asculta indrumarea, pana la urma.

Cumva suntem impinsi de la spate sa pasim si … sa urcam niste trepte, crescand si maturizandu-ne. Sau poate nu vedem nicio treapta si ramanem sa adunam lacrimi in continuare, nerecunoscute si nerevarsate.

Luna noua ne-a deschis o cale pentru interactiunea din si prin inima.
Mintea noastra tocmai se deschide cat ne tin puterile imaginatiei iar perceptiile se extind in pas cu vindecarea.
Acum chiar experimentam ceea ce am primit ca potential si indrumare, daca primim experienta.

Revenim la intrebarea spinoasa : Cum cureti o rana pe inima ?
Poate si prin iertare.
Cum iert probabil ca e diferit de la un om la altul, dar, cand stiu ca am iertat ?
Eu inteleg ca am iertat daca pot analiza "la rece" situatia, sau omul, fara sa mai simt cum ma scocioraste ceva pe dinauntru. Se produce mai intai iertarea la nivel mental si intelegem logic sensul situatiei, dar pe ansamblu, iertarea s-ar putea produce atunci cand nu mai emitem negativ pe directia respectiva.

Dar, ca sa ajung sa pot ierta, incep prin a accepta - situatia, persoana, experienta, etc - a accepta insemna sa nu ma mai intreb (minunez, revolt) ca mi se intampla chestia respectiva, sau ca sunt atrasa in experienta respectiva.
Pur si simplu "este" sau "s-a produs" ....
Daca trec de acceptare as putea sa si iert.
Dar, dupa ce iti propui sa inveti iertarea incep sa apara si mai multe situatii in care sa exersezi ... astfel ca din experienta mea, cel mai greu pare sa depasesti acceptarea, sa iesi din judecata, a ta si a celorlalti. Abia dupa ce nu mai judecam se initializeaza procesul de iertare.


Pe principiul ca orice mi se intampla era necesar, o rana imi arata de fapt o "boala spirituala" care se cere vindecata si, vine cineva care, aparent ma "raneste" exact pe subiectul pe care eu trebuie sa-l prelucrez si astfel, sa realizez o schimbare-transformare sau, de cele mai multe ori sa completez un proces de transformare in derulare.
Semnul ca m-am vindecat, inteleg eu ca este starea in care ma pot uita la toata povestea fara sa mai simt emotia initiala (negativa). Rana se vindeca in masura si pe masura ce eu simt detasarea fata de "agresor".

In general oamenii resping ideea ca dezvolta atasamente, care prin actiune pe termen lung, produc diverse rani. Eu cred ca recunoastem atasamentul prin atentia pe care o acordam subiectului ce face obiectul atasamentului.
Cand constatati ca o persoana sau un scop, o situatie, va ocupa mintea, fara sa va faca sa va simtiti in largul vostru, poate fi vorba de atasament. De regula ne preseaza, sau ne ambitioneaza, devenim competitivi (mai mult decat energici sau voluntari) si apare o emotie ... ca o grija.
Eu cred ca zilnic dezvoltam si vindecam atasamente. Unele insa se adancesc si le gestionam mai mult timp. Si mai cred ca fiecare atasament produce o rana la un moment dat; si fiecare rana are ca si cauza si o farama de atasament.

In astfel de situatii pe mine ma ajuta faptul ca stiu (si imi reamintesc) ca omul respectiv este gazda unui suflet care se straduieste sa participe constructiv la experienta; de la suflet la suflet exista legatura de iubire, indiferent ce fac gazdele lor oamenii; cele mai dificile relatii pot fi gestionate in felul acesta, daca depasim faza in care mintea intreaba "cum pot face eu asta? cum sa iubesc cand imi vine sa strang de gat?"

Practica bate logica si demonstreaza ca se poate. O astfel de metoda paote fi cel mai puternic instrument, cea mai puternica "arma" in lupta cu orgoliul, al nostru si al celorlalti.
Starea aceasta nu este chiar una permanenta - poate ca asta sperie pe cei mai multi, ... este vorba de acele momente in care sunt fata in fata, fizic sau mental, cu omul respectiv ... ce simt in acele momente ? sigur ca alunec usor catre ce gandeste omul, adica eu, dar pot observa si pot depasi asta, imi amintesc ca sunt intr-o lectie pe care stiu cum s-o depasesc, trebuie doar sa fac ceea ce stiu ca am de facut, adica sa-mi amintesc si de sufletul din fata mea si sa-l tratez cu drag sau macar neutru - sa nu transmit negativitate.

Si nu disperati, intotdeauna suntem provocati tocmai pentru a ne demonstra tenacitatea. De fiecare data veti observa mai mult, mai repede. Pe intreaga perioada de revenire a lui Venus peste segmentul parcurs in retrogradare, putem lucra foarte bine in sensul acesta, astfel ca atunci cand Venus va intra in semnul Varsatorului, veti fi incheiat un antrenament foarte valoros, veti putea iubi altfel, eventual pe oricine.

Secretul ar fi sa lasam teoria si sa trecem la exercitii :)
Ceea ce vom si face, in saptamanile urmatoare si, nu merge cu copiatul, pentru ca avem subiecte individuale. Va fi ca la gimnastica – examen (concurs) individual compus si, simultan, intrecere pe echipe.

Spor si succes !
Si intre timp, folositi-va Lumina :)
Trimiteți un comentariu

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner